PÃCATUL ÎNJURÃTURILOR


Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Niste pãrinti foarte tineri
 se amuzau de copilasul lor care avea 4 ani, si pe care îl învãtaserã sã
dea diavolului, sã înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura pãrea atât
de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtã inresponsabilitate
 la acei pãrinti! în loc sã-l învete pe copil a se feri sã pomeneascã numele
satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivã,
indirect si involuntar, îi faceau cel mai mare rãu copilului. De asemenea
am observat acest obicei rãu la foarte multi oameni: sã înjure, sã dea
diavolului orice lucru, sã dea diavolului casa, masa, animalele, copiii,
hainele, gospodãria, tot ce le apare în fatã. Dând diavolului pe cineva
sau ceva, tu îi doresti rãul. În loc sã zici sã fie al lui Dumnezeu
lucrul respectiv, adicã sã aibã parte de Dumnezeu, tu însuti îl închini
 satanei. O foarte mare iresponsabilitate existã la cei care înjurã si
pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rãu, o
puternicã dozã de energie negativã, contine râul în sine, contine pe diavol
 care este izvorul rãului. Or, cel care rosteste zilnic numele diavolului
 nu face altceva decât sã-l cheme pe satana în sufletul, în inima si mintea
 lui. Trebuie sã alegem: ori chemãm pe Dumnezeu zilnic prin rugãciune si
 prin pomenirea Numelui Sãu; care este izvorul binelui, binele în sine si
 pozitivul prin excelentã, ori pe satana cu tot rãul lui. Vom da rãspuns
 în ziua Judecãtii pentru fiecare cuvânt pe care 1-am rostit în viatã
 (Matei 12, 36). Sã ne ferim în toatã viata noastrã a spune cuvinte rele
si dimpotrivã, sã rostim cât mai multe cuvinte ziditoare de suflet dupã
 cuvântul Sântului Pavel care spune: ?Din gura noastrã sã nu iasã nici
 un cuvânt rãu, ci
numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuintã, ca sã dea har celor
 ce ascultã" (Efes. 4, 29).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu