Lucian foto&video

Canoanele Sfântului Ioan Ajunatorul

Canoanele Sfântului Ioan Ajunatorul

CEI CĂZUŢI DE LA CREDINŢĂ. (POCĂINŢA CELOR CĂZUŢI DE LA

CREDINŢĂ (APOSTAŢI)

Dacă cineva de bunăvoie în chip nesocotit a tăgăduit pe Hristos,

potrivit canonului 73 al lui Vasile cel Mare, se va învrednici de
împărtăşanie numai la sfârşitul vieţii; şi nimeni nu-I poate scăpa de
o astfel de epitimie, nici să îndrăznească a arăta vreo blândeţe fată
de acesta. Iar Sfântul Grigorie determină exact toate chestiunile
privitoare la aceştia, supunând aceloraşi pedepse pe cei ce de
bunăvoie dezertează la rătăcire, hotărând măsura acestor pedepse
după durata vieţii fiecăruia; iar cei ce prin constrângere au comis
acest păcat se vor supune pedepsei pentru desfrânare, prelunginduse
lui pedeapsa la al nouălea an. Aceeaşi deosebire între cei
păcătoşi o face şi sinodul de la Ancira, cât şi Sfântul martir Petru al
Alexandriei, precum şi Vasile cel Mare în canonul său al 81-lea.
Dar astăzi Biserica urmează potrivit celor normate şi potrivite de
preasfinţitul patriarh al Constantinopolului Metodiu, tratând în
general pe cei ce au fost copleşiţi în chipuri diferite de acea greşeală.
Iar acesta zice că dacă cineva a fost prins de nelegiuiţi pe când era
copil şi, de frică sau din neştiinţă sau din prostie fiind sedus, a
tăgăduit credinţa, dar ajungând la vârsta bărbăţiei revine la
moravurile creştinilor şi intrând în catoliceasca Biserică se pocăieşte
şi se mărturiseşte, să asculte zilnic de la preot, până la ziua a şaptea
cele patru rugăciuni rânduite şi în a opta să se boteze; apoi,
dezbrăcându-se şi îmbrăcând lentionul, să se ungă cu Sfântul Mir,
întocmai ca şi cei ce sc botează, şi astfel să se învrednicească de
dumnezeiasca împărtăşanie; iar în alte opt zile nicidecum să nu
lipsească de la sfintele slujbe din biserică, întocmai ca şi cei ce se
botează.
Iar dacă cineva a fost cuprins de cei nelegiuiţi fiind în deplina vârstă
a bărbăţiei şi prin chinuri a fost silit să se lepede de credinţa sa,
acestuia încă să i se acorde milostivire. Totuşi întâi va posti de două
ori 40 de zile, reţinându-se de la carne, brânză şi ouă, şi în trei zile
din săptămână să se abţină de la vin; şi nici untdelemn să nu
dorească; şi să facă rugăciuni îmbelşugate şi cât se poate mai multe
metanii. După aceea, împlinindu-se cele două de ori 40 de zile, să
asculte timp de şapte zile zilnic rugăciuni de pocăinţă, iar în ziua a
opta să se spele întocmai ca cei mai sus menţionaţi şi să fie uns şi să
se învrednicească de împărtăşirea Sfintelor Taine, iar după alte opt
zile să participe la slujbele bisericeşti, iar pe cel ce intenţionat a
dezertat la tăgăduirea credinţei, îl aşteaptă pedeapsă grozavă, dar
prin nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu, aceasta încă se
va lecui cu milostivire. Deci doi ani să postească, reţinându-se de la
carne, brânză şi ouă; iar în trei zile din săptămână Iipsindu-se de
untdelemn şi de vin, făcând în fiecare zi metanii potrivit puterii sale,
una sută sau două sute. Iar împlinindu-se cei doi ani, să asculte şi
acesta şapte zile rugăciuni de pocăinţă, iar apoi să se procedeze şi în
privinţa lui precum s-a mai spus mai înainte.

VRĂJITORIA. OSÂNDA

VRĂJITORILOR SI A
CELOR CE ALEARGĂ LA
EI.


Pe cei ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie şi farmece, dumnezeiescul
Vasile, în canonul al 65-lea, îi supune pedepsei ucigaşilor, care
durează timp de douăzeci de ani; iar pe cei ce se dedau ghicitorilor
de noroc sau numai înclină să creadă ca aceştia, în al şaptezeci şi
doilea canon. Grigorie de Nyssa însă, în canonul al doilea făcând
iarăşi împărţirea păcatelor, po-runceşte ca celor ce trec de partea
acelor vrăjitori întru lepădarea credinţei noastre să li se dea şi lor
răstimpul de pedeapsă al apostaţilor; iar în privinţa celor care din
constrângere şi din micime de suflet au trecut la aceştia, porunceşte
să se observe măsura pedepsei celor care păcătuiesc în desfrânare.
Iar canonul şasezeci şi unu al sinodului al şaptelea îi osândeşte pe
cei din urmă la pedeapsă de şase ani. Apoi canonul al douăzeci şi
patrulea de la Ancira îi supune pe aceştia unei epitimii nu mai lungi
de cinci ani. Să se citească şi canonul al treizeci şi şaselea al
sinodului de la Laodiceea, care face deosebire exactă în privinţa
acestora.
Iar Ioan Ajunătorul, în privinţa celor ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie
sau farmece, scurtează la trei ani timpul lor de penitenţă, dacă se
străduiesc a posti zilnic, cât mai mult timp, şi dacă după ceasul al
nouălea gustă mâncare uscată si seacă, si să trăiască cât mai
desăvârşit; dar să facă si 250 de metanii, atingând cu evlavie
pământul cu fruntea.
Cu aceleaşi pedepse pedepseşte şi pe femeile care confecţionează
amulete şi se îndeletnicesc cu ghicire de noroc.

PUTEREA
DUHOVNICULUI.
(DUHOVNICUL ESTE
CHIVERNISITORUL
POCĂINŢEI DUPĂ
CHIBZUINŢĂ SA)


loan Ajunătorul zice: Eu socotesc că celor care judecă drept nu li se
pare că scurtarea de către noi a timpului de pocăinţă nu este o
părere salvatoare, deoarece nici Părintele Vasile cel Mare si nici cei
ce mai vechi dumnezeieşti Părinţi ai noştri nu au stabilit pentru cei
ce păcătuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau număr de plecări de
genunchi, fără numai îndepărtarea de la Sfânta împărtăşanie. Noi
am socotit ca în privinţa celor care se pocăiesc cu adevărat şi cu
sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră şi cu înţelepciune îşi
schimbă viaţa, contrabalansând răutatea anterioară după măsura
înfrângerii, să măsurăm şi scurtarea timpului de pocăinţă. De pildă,
dacă cineva ar primi să nu bea vin în anumite zile, am judeca să-l
iertăm şi noi un an din epitimia hotărâtă de către Părinţi, pentru
greşeala lui. Aşijderea, dacă ar făgădui reţinerea de la carne până la
un timp, am socotit să-i tăiem alt an, iar dacă de la brânză şi de la
ouă, sau peşte, sau de la unt-delemn, şi astfel pentru fiecare
reţinere de acest fel să-i iertăm un an. Tot astfel să procedăm dacă
acela va voi să îmblânzească pe Dumnezeu prin îmbelşugatele
plecări de genunchi; şi mai ales de va arăta râvnă şi hotărâre
nestrămutată pentru milostenie. Iar dacă cineva după păcătuire s-a
dedat vieţii de Dumnezeu iubitoare şi singuratice, am socotit că este
bine să dobândească iertare încă şi mai scurtă, ca prin acest fel de
vieţuire să răzbune în viitor patima respectivă în cursul vieţii.

BÂNTUIREA DE ISPITE 

Năvălirea poftei prin gânduri în inimă este cu totul de nepedepsit,
fiind un păcat încă nesăvârşit.

ÎNVOIREA LA ISPITĂ 

Învoirea sufletului de a primi pofta se spală cu 12 metanii.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni

LUPTA CU ISPITELE 

Lupta este vrednică ori de cununi, ori de pedeapsă.

PRIMIREA ISPITEI

 Consimţământul este cauza şi începutul epitimiilor.

CANON PENTRU
SCURGEREA SĂMÂNŢEI
ÎN SOMN
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, o zi se scoate de la împărtăşanie,
şi se crede că se curăţeşte de întinăciune astfel că va
cânta psalmul 50 şi va face 49 de metanii.

CANON PENTRU
SCURGEREA SĂMÂNŢEI
ÎN TREZVIE
Iar cel ce s-a întinat deştept fiind cu trupul, şapte zile se opreşte de
la împărtăşanie, cântând în fiecare zi Psalmul al 50-lea şi făcând 49
de metanii.

CANON PENTRU
MALAHIE
Cel ce a făcut malahie 40 de zile se pedepseşte, cu mâncare uscată
hrănindu-se în fiecare zi şi făcând 100 de metanii.

CANON PENTRU
MALAHIA ÎN DOI
Iar amestecarea cu alţii, ca una ce face malahia îndoită, primeşte
epitimia arătată până la 80 de zile.

OSÂNDA CLERICILOR
PENTRU MALAHIE
Iar dacă vreunul dintre cei din cler mai înainte de consacrare a căzut
în patima malahiei, nefiind poate îngrijat că numai pentru aceasta
se va opri de la preoţie, întâi, primind epitimie suficientă, aşa să vie
la preoţie. Iar dacă s-a aprins cu acest păcat după ce va fi primit
demnitatea preoţească, pe un an încetând de la aceasta şi
pedepsindu-se cu epitimiile obişnuite, să se întoarcă la preoţie. Dar
dacă, după cunoaşterea păcatului, a doua oară sau a treia oară ar
face aceasta, încetând de la preoţie, să treacă în treapta citeţilor.

CANON PENTRU FAPTE
ASEMENEA MALAHIEI


Va primi epitimia însă pentru malahie şi între femei aceea care s-a
sărutat şi pipăit cu un bărbat, dar nu a fost stricata.


POCĂINŢA PENTRU
DESFRÂUL CELUI NEÎNSURAT

Canonul al treilea al Sfântului Grigorie de Nyssa exclude pe cel
desfrânat pe nouă ani de la Sfintele Taine, iar canonul al cincizeci şi
nouălea al lui Vasile cel Mare, pe timp de şapte ani.

POCĂINŢA PENTRU
DESFRÂUL CELUI ÎNSURAT

Iar Vasile cel Mare în canonul 21 spune că cel ce este însurat cu
femeie şi cade în desfrâu merită să se pedepsească mai mult decât
cel ce nu trăieşte cu o femeie şi este cuprins de această patimă.

POCĂINŢA PENTRU
CĂLCAREA
FĂGĂDUINŢEI FECIORIE


În canonul 60 Vasile cel Mare, pe monahiile sau pe femeile canonice
care desfrânează le supune epitimiei pentru adulter, căci acelea
sfărâmă legătura cu mirele lor spiritual, Hristos, iar canonul al 44-
lea al sinodului al Vl-lea porunceşte ca monahul care desfrânează cu
nimic mai mult să nu se pedepsească decât laicii. Iar noi, zice Ioan
Ajunătorul, rânduim ca cel ce desfrânează să nu se împărtăşească
doi ani, dacă-şi va da silinţa să mănânce mâncăruri uscate zilnic,
după ceasul al nouălea, şi va face două sute cincizeci de metanii. Iar
dacă va neglija să facă acestea, va îndeplini timpul epitimiei hotărât
de Părinţi.

SILNICIA. (CEI CĂRORA
LI SE FACE SILĂ NU SE
OSÂNDESC).VIOL.


Părinţii, şi mai ales canonul al 49-lea al lui Vasile cel Mare, au
hotărât să nu se supună pedepselor cei pângăriţi de oameni silnici
sau de stăpâni.

OSÂNDA CLERICULUI
PENTRU DESFRÂU


Canonul 32 a Iuil Vasile cel Mare hotărăşte ca clericul care
desfrânează să se caterisească, dar să nu se şi afurisească.

POCĂINŢĂ PENTRU
CĂSĂTORIA A DOUA SI
A TREIA


În privinţa celor care se căsătoresc a doua oara, canonul 4 al lui
Vasile cel Mare zice că unii au stabilit un an; iar alţii doi ani de
epitimie; iar cei ce se căsătoresc a treia oară se vor afurisi pe trei şi
pe patru ani. Dar noi zicem că am primit obiceiul afurisirii de cinci
ani pentru cei ce se căsătoresc a treia oară, fireşte nedesfăcându-se
căsătoria dacă au ei copii din căsătoriile anterioare.

OSÂNDA PENTRU ADULTER


Canonul al patrulea al lui Grigorie de Nyssa izgoneşte pe adulter pe
optsprezece ani de la dumnezeiasca împărtăşanie, iar canonul 58 al
lui Vasile cel Mare îi îngăduie ca după cincisprezece ani să se
împărtăşească cu Sfintele Taine; iar canonul 20 al sinodului de la
Ancira dispune ca epitimia să se poată termina după anul al
şaptelea. Iar noi credem ca acela după trei ani să se învrednicească
de împărtăşanie, dacă în fiecare zi după ceasul al nouălea se va
mulţumi cu mâncăruri uscate şi va face şi două sute cincizeci de
metanii în fiecare zi. Iar de va neglija să facă aceasta, va aştepta
sfârşitul timpului hotărât de Părinţi.

DESPĂRŢENIA
CANONICĂ A CLERULUI
PENTRU ADULTERUL SOŢIEI


Nu poate intra în preoţie acela a cărui soţie este adulteră, precum
spune canonul al 8-lea de la Neocezareea. Se dispune ca femeia
care s-a făcut adulteră după hirotonia soţului să se demită, sau
dânsul să înceteze de la preoţie.


CĂSĂTORIA CU LOGODNICA ALTUIA ESTE ADULTER


Canonul al 98-lea al sinodului al şaselea osândeşte ca pe adulter pe
cel ce ia în căsătorie pe cea logodită legal cu altul.


CĂSĂTORIA CU ERETICII ESTE OPRITA


Canonul al 72-lea al aceluiaşi sinod hotărăşte că dacă un ortodox se
împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare, şi căsătoria
nelegiuită sa se desfacă; iar de vor stărui în această căsătorie, să se
afurisească.

OSÂNDA ÎMPREUNĂRII ÎNTRE FRAŢI (INCESTULUI)


Acela dintre cei ce au căzut în incest, care a comis necuviinţa cu sora
sa proprie, după Vasile cel Mare, se exclude pe cincisprezece ani de
la îm-părtăşanie. Iar noi rânduim ca acesta să se învrednicească de
împărtăşanie după trei ani, dacă în fiecare zi va posti până seara şi
va mânca mâncare uscată şi va face în fiecare zi 500 de metanii.

OSÂNDA DESFRANARII CU LOGODNICA


Cel ce desfrânează cu logodnica, după Vasile cel Mare, se exclude
de la împărtăşanie pe 11 ani; noi zicem că pe doi ani, dacă în fiecare
zi după ceasul al nouălea mănâncă mâncare uscata si face în fiecare
zi 300 de metanii. Dar neglijând să facă aceasta, va îndeplini anii
hotărâţi de Părinţi.

OSÂNDA PENTRU DESFRÂNARE CU SOACRA

Aceloraşi epitimii se va supune şi cel ce iubeşte nebuneşte pe
soacra sa, nefiind despărţit de soţia sa, potrivit legii, care zice ca
„Cele întărite dintru început să rămână neschimbate sub toate
împrejurările". Dar Sfântul şi dumnezeiescul Sinod de acum
hotărăşte ca cei ce săvârşesc un astfel de păcat să rămână
neîmpărtăşiţi şase ani, supunându-se canonului următor: şase luni
să se abţină cu totul la mâncare de cărnuri, asistând totdeauna la
sfintele slujbe ale bisericii, dacă nu li se întâmplă vreo boală sau altă
nevoie inevitabilă, când vor sta afară de biserică, plângând şi rugând
pe Dumnezeu să le ierte nelegiuirea; nici să nu primească anaforă,
nici să nu bea apă sfinţită, dacă nu cumva se apropie timpul sfânt al
luminării; şi ridicând numai pâinea întru numele Sfintei Treimi, să o
mănânce cu evlavie, drept arvună a iubirii de oameni a lui
Dumnezeu; dar să nu sărute cu îndrăzneală cu buzele sfintele
icoane, decât numai pedes-tralele lor cu toată frica. Dar în întreg
timpul celor şase ani să facă zilnic 100 de metanii, afară de sâmbătă
şi duminică; iar în fiecare miercuri şi vineri să se bucure de mâncări
uscate, abţinându-se de la peşte, şi de la vin, şi de la untdelemn, şi
în curs de doi ani să stea în biserică după cântăreţ şi să asculte
dumnezeieştile cântări, iar ceilalţi trei ani şi jumătate să stea
laolaltă cu credincioşii şi împreună să se roage; şi astfel după
sfârşitul celor şase ani să se învrednicească de împărtăşanie. însă
trebuie să observe şi acestea: să facă milostenie după putinţă, mai
ales în menţionatele zile de post, adică miercurea şi vinerea. Apoi să
dăruiască săracilor toate câte le-a fost îngăduit să mănânce mai
înainte de a se fi supus canonului, adresându-se lor cu rugămintea
ca să se roage pentru dânşii; şi să trimită la biserică în fiecare
săptămână o liturghie, dacă au mijloace; şi să se abţină de la
minciuni şi jurăminte cu care de multe ori este împreunată călcarea
de jurământ. Căzând însă ei în boală de moarte, să se
învrednicească de dumnezeiasca împărtăşanie; dar întremându-se
să revină iarăşi în acea treaptă a pedepsei în care s-au găsit înainte
de împărtăşania dată lor din necesitate; si să-si zdrobească inima, cu
lacrimi calde să-şi curăţească după putinţă cât mai mare păcatul
greu al sufletului.


VRĂJITORII, ADULTERII, UCIGAŞII (OSÂNDA VRĂJITORILOR,
ADULTERILOR SI UCIGAŞILOR)


Acelaşi canon se potriveşte şi pentru vrăjitori, şi pentru adulteri, şi
pentru ucigaşi, şi pentru toţi care cad în vinovăţii grele, dar prin
dispoziţia sufletească a persoanelor respective spre pocăinţă, sau se
reduce pedeapsa, sau se înmulţeşte.

OPRIRI ŞI ÎNFRÂNĂRI PENTRU FEMEIA AFLATA ÎN CURĂŢENIE
LUNARĂ


Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie, dar şi al 7-lea al lui Tîmotei,
porunceşte ca femeile care sunt în curăţirea lunară să nu se atingă
de nimic dintre cele sfinte până la a şaptea zi. Şi legea cea veche
porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii;
căci din aceasta se întâmplă ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi
fără putere. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl
leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea
femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul
necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieştile taine, 40 de zile
porunceşte să fie neîmpărtăşită.

OSÂNDA DESFRÂULUI CU BĂRBAŢI


Canonul al 4-lea al lui Grigorie de Nyssa exclude de la împărtăşanie
pentru optsprezece ani pe cel ce comite necuviinţă cu bărbaţii; iar
canonul al 62-lea al Iui Vasile cel Mare, pentru cincisprezece. Noi
însă socotim că pentru trei ani să se excludă de la împărtăşanie unul
ca acesta, plângând şi ajunând, şi spre seară mâncând mâncăruri
uscate şi 200 de metanii făcând. Iar dacă se dedă mai mult
trândăviei, să împlinească cincisprezece ani.

COPIII PÂNGĂRIŢI. CEI PÂNGĂRIŢI NU POT FI CLERICI


Copilul, de se va pângări de cineva, să nu intre în preoţie. Căci deşi
acela din cauza nevârstniciei nu a păcătuit, dar vasul s-a sfărâmat şi
netrebnic s-a făcut pentru sfânta slujbă. Iar dacă pe coapse a primit
scurgerea, canonisindu-se potrivit, nu se va opri să se aducă la
preoţie.

OSÂNDA UCIDERII DE VOIE ŞI FĂRĂ DE VOIE


Legea Veche porunceşte ca ucigaşul să se pedepsească cu moartea;
iar Vasile cel Mare, în canonul 56, exclude pe ucigaşul cu
premeditare pentru douăzeci de ani de la împărtăşanie, iar pe cel
fără de voie pentru zece. Iar noi excludem de la împărtăşanie
pentru cinci ani pe ucigaşul cu premeditare, iar pe cel fără de voie,
pentru trei ani, dacă însă, după ajunarea cea până scara, ucigaşul cel
cu mâna sa va mânca mâncare foarte uscată şi se va sili să facă în
fiecare zi câte 300 de metanii, iar găsindu-se întru lenevie, să
îndeplinească hotărârea Părinţilor.

OSÂNDA CELOR CE UCID ÎN RĂZBOI ŞI ÎN LUPTA CU TÂLHĂRIT


Vasile cel Mare, în canonul 13, exclude de la împărtăşanie pentru
trei ani pe cei ce ucid în război. Aşijderea în canonul 55 şi pe cei ce
luptă împotriva tâlharilor; iar clericii se caterisesc.


OSÂNDA CELOR CE PRICINUIESC PIERDEREA A FĂTULUI (FAC AVORTURI)

Vasile cel Mare, în canoanele sale al 2-lea şi al 8-lea, spune că
femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece şi cele ce dau şi
iau doctorii, pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme că cadă
afară, să fie excluse de la împărtăşanie pentru 10 ani. Noi însă
hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani sau şi trei
ani.


POCĂINŢA PENTRU PIERDEREA FĂRĂ DE VOIE A FĂTULUI


Iar femeia care făra de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un
an.

OSÂNDA PENTRU
NĂDUŞIREA CU VOIE SAU FĂRĂ DE VOIE A PRUNCULUI


Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se
învredniceşte de împărtăşire, îndepărtându-se în zile rânduite de
cărnuri, şi de brânză, şi celelalte săvârşindu-le cu osteneală. Iar dacă
din lenevire şi din neînfrânarea părinţilor s-a întâmplat aceasta, se
aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia
vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, şi aceasta
are trebuinţă de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a
întâmplat această părăsire.


OSÂNDA PENTRU PIERDEREA CU VOIE A FĂTULUI


Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei
dânsei avortează, i se dă pedeapsa pentru ucidere premeditată.


BOTEZUL COPIILOR. OSÂNDA PĂRINŢILOR CARE ÎŞI LASĂ COPIII SĂ
MOARĂ NEBOTEZAŢI


Murind copilul nebotezat din cauza neglijenţei părinţilor săi, părinţii
se exclud pe trei ani de la împărtăşire, mâncând ei în aceşti ani
mâncăruri uscate şi îmblânzind pe Dumnezeu cu plecări de genunchi
cu plângere şi cu putere să se roage de Dumnezeu cu milostivire. Iar
fiind copilul de şapte zile şi moare nebotezat, părinţii se înlătură pe
şapte ani din comuniune şi se condamnă ca în aceşti ani să mănânce
mâncări uscate şi să facă în fiecare zi 40 de metanii.


DAREA LA IVEALĂ A PĂCATELOR. (CĂLUGĂRIŢA SĂ DEA
LA IVEALĂ PĂCATELE DE CARE ŞTIE)


Călugăriţa care a auzit de la alţii despre un adulter sau despre
pângârirea de prunci, şi nu descoperă aceasta superioarei se supune
aceleiaşi epitimii ca aceea ce a săvârşit păcatul, potrivit canonului

LEPĂDAREA COPIILOR. (OSÂNDA CELOR CE-SI LEAPĂDĂ COPIII ESTE
CU UCIGAŞII)


Legea pedepseşte ca pe ucigaşe pe cele ce-şi aruncă copiii lor la
intrările bisericilor, chiar dacă cineva i-ar scăpa luându-i.


TÂLHĂRIA (TÂLHARII SEOSÂNDESC CA UCIGAŞII)


Tâlharii se supun pedepsei ucigaşilor de oameni, deoarece ei se
servesc şi de ucidere spre promovarea întreprinderii lor.


FURTUL (OSÂNDA PENTRU FURT)


Hoţul, dacă de bunăvoie mărturiseşte fapta sa, să se afurisească pe
un an, după canonul 61 al lui Vasile cel Mare; iar dacă a fost dovedit,
să se afurisească pe doi ani. Dar noi vom lipsi pentru 40 de zile din
comuniune pe hoţul care de bunăvoie se caieşte, iar pe cel ce se
dovedeşte, pentru şase luni, mâncând după al nouălea ceas din zi
mâncare uscată şi făcând în fiecare zi o sută de metanii.

OSÂNDA PENTRU FURTUL AVERII OBŞTEŞTI


Cel ce a fost prins în furtul averii obşteşti, ceea ce se numeşte furt
principal, să nu intre în preoţie. Iar dacă va cădea în această patimă
după ce a intrat în preoţie, se va despuia de preoţie, după canonul


OSÂNDA PENTRU PRĂDAREA MORMINTELOR


Canonul 66 al lui Vasile cel Mare hotărăşte că cel ce jefuieşte
mormintele trebuie să fie neîmpărtăşit pe zece ani. Iar noi pe un an,
mâncând după al noulea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200 de
metanii.


OSÂNDA PENTRU SPURCAREA CELOR SFINTE (SACRILEGIU)

După Sfântul Grigorie de Nyssa, sacrilegiul se pedepseşte cu timp
mai scurt decât adulterul; dar se dă până la trei ani.

JURĂMÂNTUL STRÂMB (POCĂINŢA CELOR CARE JURĂ STRÂMB)


Canonul 82 al lui Vasile cel Mare hotărăşte ca cei ce prin
constrângere jură strâmb să se înlăture din comuniune pe trei ani;
iar cei ce fără de constrângere, să fie înlăturaţi de la aceasta pe zece
ani. Iar noi credem de cuviinţă ca aceştia să se scoată din
comuniune pe un an, mâncând după al noulea ceas din zi mâncări
uscate şi făcând zilnic 250 de metanii.


CERTAREA DE DOUĂ ORI (NU ESTE CU DREPTATE A CERTA CU DOUĂ OSÂNDE PENTRU ACEEAŞI GREŞEALĂ)


Nici femeia laică, nici călugăriţa să nu se despartă de biserică pentru
orice fel de păcat, ci numai de la împărtăşanie. Canonul zice să
facem aşa din cauză că multe femei s-au sinucis de ruşine; precum
nici presbiterul, nici diaconul, potrivit acestei norme: „Nu vei
pedepsi de două ori pentru aceeaşi" 


POCĂINŢA PENTRU BĂUTURI NECURATE


Căzând ceva necurat în fântână, sau în untdelemn, sau în vin, cel ce
bea acele băuturi trei zile să nu se atingă de carne şi de brânză; şi
şapte zile să nu se cuminece.


VOMAREA. POCĂINŢA CELOR CE VOMEAZĂ DUPĂ CUMINECARE


Cel ce a vomitat după dumnezeiasca împărtăşanie să se înlăture pe
40 de zile de la dumnezeiasca cuminecătură, rostind cincizeci de
psalmi în fiecare zi şi făcând cincizeci de metanii, orişicum s-ar fi
întâmplat aceasta. Căci chiar dacă ar şti el că nu s-a întâmplat din
cauza sa, totuşi să se supună la orice caz pentru alte oarecare păcate
ale sale.

PĂCĂTUIREA CU MAŞTERA


De va păcătui cineva cu maştera sa, se pedepseşte cu trei ani, fireşte
ajunând până seara, şi mâncând uscat, şi în fiecare zi făcând cinci
sute de metanii.

PĂCĂTUIREA CU MAMA ŞI CU FIICA


De va păcătui cineva cu mama şi cu fiica, se pedepseşte cu patru ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.


DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU DOI FRAŢI


De va face cineva sodomie cu doi fraţi, asemenea se pedepseşte.

DESFRÂNAREA
NEFIREASCĂ CU
GINERELE
De va face cineva sodomie cu ginerele său, se pedepseşte cu patru
ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în flecare zi
200 de metanii


DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ ÎNTRE FRAŢI


De va face cineva sodomie cu fratele său, se pedepseşte cu opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi si făcând în fiecare zi 400
de metanii.


DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU FRATELE MAI MIC


Dacă vreun frate mai mic ar suferi sodomie de la cel mai mare, fără
să facă el sodomie, se pedepseşte pe trei ani, mâncând uscat după
al nouălea ceas din zi şi făcând 100 de metanii.


CĂDEDEA (PĂCĂTUIREA) CU FIICA SA


De va păcătui cineva cu fiica sa o data, se pedepseşte cu cinci ani. Iar
dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al nouălea
ceas din zi si făcând în fiecare zi 500 de metanii

PĂCĂTUIREA CU MAMA SA


De va păcătui cineva cu mamă-sa o dată, se pedepseşte cu şapte
ani, iar dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al
nouălea ceas din zi şi făcând cinci sute de metanii.


PĂCĂTUIREA CU FINA 

De va păcătui cineva cu fiica sa cea din Sfântul Botez o dată, se
pedepseşte cu opt ani, iar dacă de mai multe ori cu 10 ani, mâncând
după al nouălea ceas din zi si făcând cinci sute de metanii.


PĂCĂTUIREA CU CUMĂTRĂ


De va păcătui cineva cu cumătră sa, se pedepseşte cu opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.

SODOMIA

 De va păcătui cineva de mai multe ori cu dobitoc, având soţie, se
pedepseşte cu opt ani, iar de nu are femeie şi a păcătuit o dată sau
de două ori, sau de mai mult de trei ori a păcătuit, se pedepseşte pe
trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând 300 de
metanii. Aceste epitimii le va primi şi femeia care a păcătuit cu
dobitoc

PĂCĂTUIREA CU VERIŞOARA PRIMARĂ


De va păcătui cineva cu vara sa primară, se pedepseşte doi ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 500
de metanii.

PĂCĂTUIREA CU NECREŞTINI ŞI ERETICI


De va păcătui cineva cu o păgână, sau şi cu o evreică, sau cu
turcoaică, sau cu eretică, neavând soţie legiuită, se pedepseşte trei
ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi, făcând în fiecare zi
200 de metanii. Asemenea se pedepseşte şi femeia care, neavând
soţ legiuit, va păcătui cu evreu, sau cu turc, sau cu eretic, sau cu
armean. Iar dacă bărbatul, care are soţie, şi femeia, care are soţ
legiuit, ar păcătui cu astfel de persoane păgâne sau eretice, se
pedepsesc pe patru sau cinci ani, mâncând uscat după al nouălea
ceas din zi şi făcând în fiecare zi 250 de metanii.

ADULTERUL SOŢIILOR DE CLERICI. DESPĂRŢENIA CANONICĂ A
CLERICILOR.


Iar dacă soţia presbiterului sau diaconului ar comite adulter, se
pedepseşte cu trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şl
făcând în fiecare zi 300 de metanii. Fireşte că acestea se pedepsesc
mai greu decât alte adultere, pentru că ucid pe bărbaţii lor, făcânduse
ele prin acest lei de adulter cauza caterisirii din preoţie. Şi soţii
lor, dacă voiesc să le mai aibă pe ele soţii, se caterisesc din preoţie.
Iar dacă voiesc să aibă preoţia, se despart de dânsele mai înainte de
a se împreuna cu ele după adulter, potrivit canonului al 8-lea al
sinodului de la Neocezareea.

PĂCĂTUIREA FEMEII CU DOI FRAŢI


Iar dacă o femeie ar păcătui cu doi fraţi, se pedepseşte pe trei ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200
de metanii.


PĂCĂTUIREA FEMEII CU FAMEN


Dacă o femeie ar păcătui cu un famen, se pedepseşte cu trei ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.

ÎMPREUNAREA NEFIREASCĂ CU SOŢIA


De va face cineva sodomie cu soţia sa, se pedepseşte pe opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200
de metanii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu