Lucian foto&video

Canoanele Sfântului Grigorie, Făcătorul de minuni

Canoanele Sfântului Grigorie, Făcătorul de minuni,
Arhiepiscopul Neocezareei
 PĂCATELE CELOR
PRINŞI (LUAŢI ÎN
PRINSOARE (ROBIŢI)
DE BARBARI)
Nu mâncările ne îngreuiază pe noi, sfinţite papă, dacă cei robii i au
mâncat cele ce le-au pus înaintea lor cei ce-i stăpâneau pe ei; mai
ales fiindcă toţi sunt de părerea că barbarii, care au năvălit în
părţile noastre , n-au jertfit idolilor. Iar Apostolul zice: „Mâncările
sunt pentru pântec, si pântecele pentru mâncări, dar Dumnezeu le
va desfiinţa şi pe acela, şi pe acestea" (I Cor: 6, 13); Dar şi
Mântuitorul, care curăţeşte toate mâncările, zice: „Nu cele ce intră
în gură spurcă pe om, ci cele ce ies" (Matei 15, 11). Iar în privinţa
necinstirii femeilor robite, batjocorindu-se de barbari trupurile lor,
acestea să nu se osândească toate la fel. Căci, dacă viaţa vreuneia şi
mai înainte era prihănită, mergând după ochii celor desfrânaţi,
precum s-a scris, este evident că deprinderea de desfrânare se
presupune şi în timpul sclaviei, şi unele ca acestea nu trebuie să se
împărtăşească prea uşor de rugăciuni. Dar, dacă vreuna vieţuind în
deplină castitate şi mai înainte a dovedit viată curată si afară de
orice bănuială, si acum de silă si de nevoie a căzut în ocară, în
privinţa acesteia avem pildă din Deuteronom, despre fecioara pe
care un om a găsit-o în câmp şi siluind-o s-a culcat cu dânsa;
„Tinerei, zice Sfânta Scriptură, să nu-i faceţi nimic, căci nu este
păcat de moarte în această fecioară, căci precum s-ar scula omul
asupra aproapelui său şi ar omorî sufletul lui, aşa este lucrul acesta,
a strigat fecioara, dar n-a fost cine să-i ajute" (Deut. 22, 26, 27). Aşa
este şi aceasta.


2 Grigorie LĂCOMIA ŞI CÂŞTIGUL
URÂT. (OSÂNDA
LĂCOMIEI (ŞI
EXPLOATĂRII), A
PRĂDĂRII ŞI A
CÂŞTIGULUI URÂT)
Groaznică este lăcomia, şi nu se pot cita într-o scrisoare
dumnezeieştile scripturi, în care se spune că este grozavă şi
înfricoşată nu numai tâlhăria, ci în general lăcomia şi atingerea de
cele străine, pentru agonisirea urâtă; şi orice de acest fel este de
lepădat de Biserica lui Dumnezeu. Iar cei ce în timp de prigoană,
„întru atâta suspin şi atâtea plângeri, îndrăznesc să creadă că
timpul aducător de toata pierzarea este pentru ei timp de câştig,
aceştia sunt oameni necinstitori de Dumnezeu şi urâţi de
Dumnezeu sl care întrec orice răutate. Drept aceea s-a hotărât ca
toţi aceştia să se lepede, ca nu cumva să vină urgia peste tot
poporul şi mai întâi peste
întâistătătorii care nu cercetează aceste lucruri; căci mă tem,
precum zice Scriptura: „Nu vei pierde cu cel nelegiuit pe cel drept"
(Fac. 18, 23); cad zice Sfânta Scripturii: „Desfrâul şi lăcomia sunt
cele prin care vine
urgia luil Dumnezeu peste fii pierzării" (Col. 3,6) deci nu vă faceţi
împreuna părtaşi ai lor; că aţi fost oarecând în întunerec, iar acum
lumină întru Domnul; ca fiii luminii să umblaţi, căci rodul luminii
este întru toată bunătatea, şi dreptatea, şi adevărul, cercând ce
este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi lucrurilor celor fără de
roadă ale întunericului, ci mai vârtos mustraţi-le chiar, căci cele
făcute în ascuns de dânşii ruşinos este chiar a le spune; iar toate
vădindu-se de lumină se arată" (Efes. 5, 6-13). Unele ca acestea le
zice Apostolul. Iar unii, care au fost pedepsiţi pentru lăcomia lor din
timp de pace, dacă chiar în timp de urgie iarăşi se vor îndrepta spre
lăcomie, câştigând din sângele şi din pieirea unor oameni, care au
fost alungaţi, sau robiţi, sau ucişi, ce trebuie să se aştepte altceva
de la acest lucru, decât că cei ce practică lăcomia îngrămădesc
urgie atât asupra lor, cât şi asupra poporului întreg?

 CÂŞTIGUL NEDREPT
(NECINSTIT) (OSÂNDA
CÂŞTIGULUI STRĂIN)
Oare nu Ahar, fiul lui Zara, din greşeală luând din cele aduse lui
Dumnezeu, peste toată adunarea lui Israel s-a făcut urgia? Şi acesta
singur a păcătuit, dar oare singur a murit întru păcatul său? Şi nouă
ni se cuvine în acel timp să considerăm anatemă tot ce nu este al
nostru şi câştig străin. Căci şi acel Ahar a luat din pradă; aceştia
acum tot din pradă; dar acela a luat cele de la vrăjmaş; iar aceştia,
acum, de la fraţi, câştigându-şi câştig de pieire.

PRĂDAREA. (OSÂNDA
PRĂDĂRII)
Şi nimeni să nu se amăgească pe sine nici ca şi cum ar fi găsit; căci
nici celui ce găseşte ceva nu se cuvine a câştiga; căci Deuteronomul
zice: „Să nu treci cu vederea văzând viţelul fratelui tău sau oaia
rătăcind pe cale, ci întorcându-te să le întorci la fratele tău; iar dacă
fratele tău nu este aproape de tine sau nu-l cunoşti, le vei aduna pe
ele şi vor fi cu tine până ce le-ar căuta fratele tău şi le vei da lui; aşa
vei face cu asinul lui, şi aşa vei face cu haina lui, şi aşa vei face cu
tot ceea ce a pierdut fratele tău, cu orice a pierdut el, şi tu le-ai
aflat" (Deut. 22, 1-3) nu numai ale fratelui de le-ar găsi, ci şi ale
vrăjmaşului. „întorcându-te", aşa spune Deuteronomul. Iar în Exod
se spune că zice „le vei întoarce la casa stăpânului lor" (leş. 23, 4).
Iar dacă nu este îngăduit a câştiga dacă fratele tău, sau vrăjmaşul,
în vreme de pace ar lenevi şi s-ar desfăta, neîngrijindu-se de ale
sale, cu cât mai puţin când este în nenorocire şi fuge de vrăjmaşi, şi
silit îşi părăseşte ale sale?


LUCRURILE GĂSITE Dar mulţi se amăgesc pe sine ţinând în locul lucrurilor lor pierdute
pe cele străine ce au găsit; căci dacă voradii şi goţii au tratat cu ei ca
vrăjmaşi, apoi ei se fac altora voradi şi goţi. Deci am trimis la voi pe
fratele şi împreună bătrânul Eufrosiu, pentru acestea, ca să dea şi
acolo asemenea fel de procedare, după cel de aici, şi ale căror
scuze se cuvine a se primi, şi care trebuie să se oprească de la
rugăciuni.
LIBERAREA ROBILOR.
(ROBII, SCLAVII
SCĂPAŢI DIN
PRINSOARE SUNT
LIBERI)
Ni s-a vestit însă noua că în ţara noastră se face un lucru de
necrezut, negreşit de necredincioşi şi de nelegiuiţi, şi de cei ce nu
cunosc nici numele lui Dumnezeu; că adică unii Ia atâta cruzime şi
neomenie au ajuns, încât reţin cu sila pe unii dintre sclavii scăpaţi
de la barbari. Trimiteţi pe câţiva prin ţară, ca să nu cadă fulgere
peste cei ce fac unele ca acestea.

7 Grigorie VÂNZĂTORII DE FRAŢI.
(VÂNZAREA)
(TRĂDAREA).
(OSÂNDA CELOR CE SE
FAC UNELTE ALE
BARBARILOR)
Deci cei ce s-au numărat între barbari şi s-au dus cu ei în robie,
uitând că au fost odată din Pont şi creştini, şi s-au sălbăticit întratâta
încât ucid chiar pe cei de neam cu dânşii, sau cu lemn, sau
prin sugrumare, şi arată barbarilor, care nu ştiau, căile sau casele,
aceştia trebuie să se oprească şi de Ia ascultare, până ce adunânduse
sfinţii, şi Duhul Sfânt înaintea lor, ar hotărî ceva de obşte în
privinţa lor.

8 Grigorie OSÂNDA CELOR CE
PRĂDEAZĂ
lar pe cei ce au îndrăznit să năvălească asupra caselor străine, dacă,
acuzaţi fiind, s-ar dovedi, să nu-i învredniceşti nici de ascultare; iar
dacă singuri ar mărturisi şi vor da înapoi ceea ce au luat, să se
umilească în rândul celor ce se convertesc.

9 Grigorie LUCRURI GĂSITE DIN
PRĂZI
Iar cei ce în câmp au găsit ceva, sau în casele lor din ce au lăsat
barbarii, dacă se vor dovedi, fiind acuzaţi, de asemenea să fie între
cei ce se smeresc; iar dacă vor mărturisi singuri şi vor da înapoi, să-i
învredniceşti şi de rugăciune.


RÂNDUIALA PENTRU
CEI CARE DAU
LUCRURILE PE FAŢĂ.
(SĂ NU CEARĂ
RĂSPLATĂ)
Iar cei ce îndeplinesc porunca trebuie să o îndeplinească afară de
orice câştig urât, nici să nu ceară răsplată de denunţ, sau de
salvare, sau de gă-sire, sau ori cu ce nume le numesc pe acestea.

TREPTELE POCĂINŢEI Plângerea este afară de uşa casei de rugăciune, unde stând cel ce a
păcătuit, trebuie să se roage credincioşilor celor ce intră ca să se
roage pentru el. Ascultarea este înăuntru de uşa din tindă, unde
trebuie să stea cel ce a păcătuit până la catehumeni, şi de acolo să
iasă; ca auzind, zice Vasile cel Mare, Scripturile şi învăţătura, să se
scoată afară şi să nu se învrednicească de rugăciune; iar
prosternarea este ca înăuntru de uşa bisericii stând, să iasă cu
catehumenii; şi starea împreună, ca să stea împreună cu
credincioşii şi să nu iasă cu catehumenii; cea mai de pe urmă este
împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu