Lucian foto&video

Canoanele Apostolice

Canoanele Apostolice


Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 ap. Hirotonia Episcopului Episcopul să se hirotonească de către doi sau trei episcopi 4 sin I ec. 3 sin.
VII ec. 19,23
Antioh, 12 Laod, 6
Sard, 1 C-pol an
394, 13, 49, 50
Cartag.
2 ap. Hirotonia preotului şi a
diaconului
Preotul să se hirotonească de către un episcop, la fel şi diaconul şi
ceilalţi clerici
26, 70 ap; 19 sin. I
ec.; 33 Trul.; 11
sin VII ec; 6
Gang.; 24,26,30
Laod.; 51,89
Vasile cel Mare
3 ap. Prinoase la altar Daca vreun episcop sau vreun presbiter, contrar rânduielii Domnului
despre jertfă, ar aduce la altar alte lucruri, afară de spice de grâu nou
ori struguri la vreme potrivită - fie miere, fie lapte, fie, în loc de vin,
sicheră meştesugită, fie păsări, fie animale, fie legume - să se
caterisească. Să nu fie deci îngăduit a se aduce altceva la altar decât
untdelemn pentru candelă şi tămâie la vremea sfintei aduceri înainte.
4 ap, 28, 32, 57,
99 Trul.; 37 Cartag
4 ap. Prinoase pentru cler Toate celelalte roade să se trimită ca pârgă episcopului şi presbiterilor
acasă, iar nu la altar. Şi este clar că episcopul şi presbiterii le vor
împărţi diaconilor şi celorlalţi clerici.
3, 38, 41 ap; 7, 8
Gang; 37 Cartag;
8 Teofil Alex.
5 ap. Soţiile clericilor Episcopul sau presbiterul sau diaconul să nu-şi alunge soţia sa pe
motiv de evlavie. Iar dacă ar alunga-o, să se afurisească; şi stăruind să
se caterisească
51 ap, 3 sin. I ec.:
6, 13, 13, 48 Trul.;
1, 4, 9, 10 Gang.;
4 Cartag.
6 ap. Incompatibilităţi Episcopul sau presbiterul sau diaconul să nu ia asupra sa purtări de
grijă lumeşti; iar de nu, să se caterisească.
20, 81, 83 ap.; 3,
7 IV ec.; 10 sin.
VII ec.; 16
Cartag.; 11 sin.I-II
7 ap. Sărbătorirea Paştilor Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon va sărbători Sfânta Zi a
Paştilor cu iudeii, înaintea echinocţiului de primăvară. să se
caterisească.
64, 70 ap.; 11
Trul.; 1 Antioh.;
37, 38 Laod.; 51,
73, 106 Cartag.
8 ap. Împărtăşirea clerului Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din
catalogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta
Liturghie) nu s-ar împărtăşi, să spună cauza. Şi dacă ea ar fi
binecuvântată, să aibă iertare; iar de n-ar spune-o, să se afurisească ca
unul ce s-a făcut vinovat de tulburarea poporului şi a făcut să se nască
bănuială împotriva celui care a adus ca şi când acesta nu ar fi adus-o
după rânduială.
1, 2 Anc.; 10
Petru Alex.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
9 ap. Împărtăşirea
credincioşilor
Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
66, 80 Trul.; 2
Antioh.; 11 Sard.;
2 Dionisie Alex
10 ap. Osândirea comuniunii
cu cei afurisiţi
Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din
comuniune) acela să se afurisească.
11, 12, 32, 45, 48,
65 ap.; 5 sin.I ec.;
2 Antioh.; 9
Cartag.
11 ap. Osândirea comuniunii
cu cei caterisiţi
Dacă cineva, cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se
caterisească şi el.
28 ap.; 4 Antioh.;
10 Cartag.
12 ap. Scrisori canonice de
recomandare
Dacă vreun cleric sau laic afurisit, sau încă neprimit în comuniune,
mergând în altă cetate ar fi primit fără scrisori de recomandare
(încredinţare) să se afurisească şi cel care l-a primit, şi cel primit.
32, 33 ap.; 11, 13
sin.IV ec.; 17
Trul.; 6, 7, 8 11
Antioh.; 41, 42
Laod.; 9 Sard.; 23,
106 Cartag.
13 ap. Prelungirea afurisirii Iar dacă cineva ar fi afurisit, aceluia să i se prelungească afurisirea, ca
unuia care a minţit şi a amăgit Biserica lui Dumnezeu.
12, 33 ap.; 18 Trul.
14 ap. Transferarea
episcopilor
Nu este îngăduit ca un episcop, părăsindu-şi parohia (eparhia) sa, să se
treacă la alta, chiar dacă ar fi silit (la aceasta) de către mai mulţi
episcopi, fără numai dacă ar fi vreo cauză binecuvântată care-l silieşte
să facă aceasta, şi adică, putând el să aducă celor de acolo (din altă
eparhie) vreun folos mai mare în ceea ce priveşte dreapta credinţă.
Dar şi aceasta (să nu o facă) de la sine, ci prin chibzuinţa multor
episcopi şi cu cea mai mare rugăminte (în urma celei mai mari
stăruinţe).
33 ap.; 15 sin.I
ec.; 5 sin. IV ec.;
20 Trul.; 13, 16,
18, 21 Antioh.; 1,
2, 17 Sard.; 48
Cartag.
15 ap. Transferarea clerului Dacă vreun presbiter sau diacon sau în genere oricare din rândul
clericilor, părăsind parohia (enoria) sa, s-ar duce în alta, mutându-se cu
totul va trece în altă parohie (enorie) contrar socotinţei (fără voia)
episcopului său, poruncim ca acela să nu mai slujească, mai ales dacă,
după ce a fost chemat de episcopul său să se reîntoarcă, nu s-a supus,
rămânând în neorânduială; să fie totuşi primit acolo în comuniune ca
un laic.
15, 16 sin.I ec.; 5,
10, 20, 23 sin.IV
ec.; 17, 18 Trul.; 3
Antioh.; 5, 16
Sard.; 54, 90
Cartag.
16 ap. Transferarea clerului Iar dacă episcopul la care s-ar găsi (unii ca aceştia), nesocotind oprirea
hotărâtă împotriva lor, i-ar primi pe ei ca (fiind) clerici, să se
afurisească, ca învăţător al neorânduielii.
15 ap.; 15 sin.I
ec.; 17 Trul.; 3
Antioh.
17 ap. Starea civilă a clerului Cel care s-a legat cu două căsătorii după botez, sau care a luat
concubină, nu poate să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste
tot orice altceva din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti).
18 ap.; 3 Trul.; 12
Vasile cel Mare
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
18 ap. Clericii să se
căsătorească cu
fecioare
Cel ce a luat în căsătorie văduvă, sau lepădată (alungată) sau
desfrânată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă (actriţă) nu
poate să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice din
rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti)
17, 3, 27 Trul.; 27
Vasile cel Mare
19 ap. Impedimente de
înrudire de la căsătoria
clerului
Cel care a luat (în căsătorie) două surori, sau o nepoată (de soră sau de
frate), nu poate să fie cleric.
26, 54 Trul.; 2
Neocez.; 23, 78,
87 Vasile cel
Mare; 5 Teofil
Alex.
20 ap. Oprirea clerului de a
da giruri
Clericul care dă giruri (garanţii) să se caterisească. 6, 81 ap.; 3, 30
sin.IV ec.; 7 Sard.;
75 Cartag.
21 ap. Clerici eunuci Dacă cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau
dacă în persecuţie a fost lipsit de cele ale bărbaţilor, sau dacă aşa s-a
născut, şi este vrednic, acela să se facă (să devie episcop).
1 sin.I ec.; 8 sin.III
ec.
22 ap. Laicul care se castrează
nu poate deveni cleric
Cel ce s-a castrat (scopit) pe sine să nu se facă cleric, fiindcă ucigaş de
sine este şi vrăjmaş al creaţiei (rânduielii) lui Dumnezeu.
1 sin.I ec.; 8 sin.III
ec.
23 ap. Clericul care se
castrează se cateriseşte
Dacă cineva cleric fiind, se castrează (scopeşte), să se caterisească, căci
este ucigaşul lui însuşi.
24-25 ap.
24 ap. Laicul care se castrează
se afuriseşte
Laicul castrându-se (scopindu-se) pe sine însuşi, să se afurisească trei
ani, căci este pizmaşul propriei sale vieţi.
1 sin.I ec.; 8 sin.III
ec.
25 ap. Să nu se dea două
pedepse pentru
aceeaşi faptă
Episcopul ori presbiterul ori diaconul, prinzându-se în desfrânare, sau
în jurământ strâmb (sperjur), sau în furtişag să se caterisească, dar să
nu se afurisească, căci zice Scriptura: să nu urgiseşti de două ori pentru
acelaşi lucru (Naum 1,9). Asemenea şi ceilalţi clerici.
29, 30 ap.; 9 sin. I
ec.; 4, 21 Trul.; 1,
8 Neocez.; 27
Cartag.; 3, 32, 51,
70, 82 Vasile cel
Mare
26 ap. Este interzisă căsătoria
după hirotinie
Dintre cei care au intrat în cler neînsuraţi, orânduim că se pot căsători
numai citeţii şi psalţii (cântăreţii), care vor.
5, 31 ap.; 14
sin.IV ec.; 3, 6, 12,
13, 20, 30, 48,
Trul.; 10 Anc.; 1
Neocez.; 16
Cartag.; 69 Vasile
cel Mare
27 ap. Osândirea clericilor
care bat
Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul sau diaconul
care ar bate pe credincioşi care păcătuiesc, ori pe necredincioşii care
au săvârşit nedreptate şi care prin astfel de lucruri voiesc să-i
înfricoşeze, pentru că Domnul nu ne-a învăţat aceasta, ci dimpotrivă, El
fiind lovit, nu a dat lovitura înapoi, fiind ocărât, nu răspunde prin ocară
şi pătimind nu ameninţă.
9 sin.I-II
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
28 ap. Osândirea caterisiţilor
care slujesc
Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon caterisit după dreptate,
pentru vinovăţii învederate (evidente), ar îndrăzni să se atingă de
slujba care i-a fost lui încredinţată oarecând, acela să se taie cu totul
de la Biserică.
5 sin.I ec.; 6 sin.II
ec.; 29 sin.IV ec.;
14 Sard.; 4, 12, 15
Antioh.; 29, 65
Cartag.; 88 Vasile
cel mare
29 ap. Osândirea simoniei Dacă vreun episcop presbiter sau diacon ar dobândi această vrednicie
(demnitate) prin bani, să se caterisească şi acela ce l-a hirotonit şi să se
taie cu totul din comuniune (Biserică), ca Simon Magul de către mine
Petru.
2 sin.IV ec.; 22,
23, Trul.; 4, 5, 15,
19 sin.VII ec.; 2
Sard.; 90 Vasile
cel Mare; Epist.
lui Ghenadie şi a
lui Tarasie -
Contra simoniei
30 ap. Osândirea celor care se
folosesc de influenţa
dregătorilor lumeşti
pentru a deveni
episcopi
Dacă vreun episcop, folosind stăpânitori (dregători) lumeşti, s-ar face
prin ei stăpân peste vreo biserică, să se caterisească şi să se
afurisească, de asemeni şi toţi părtaşii (complicii) lui.
4 sin.I ec.; 3
sin.VII ec.; 13
Laod
31 ap. Osândirea schismei Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propiul său episcop, ar face
adunare osebită (separată) şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-l cu
nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi
a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este
tiran (uzurpator). De asemnea şi ceilalţi clerici, şi (anume) câţi se vor
adăuga (ataşa) lui, iar laicii să se afurisească. Dar aceasta să se facă
numai după una şi a doua şi a treia stăruinţă (poftire la ordine) din
partea episcopului.
6 sin.II ec.; 3
sin.III ec.; 18
sin.IV ec.; 31, 34
Trul.; 6 Gang.; 14
Sard.; 5 Antioh.;
10, 11 Cartag.;
13, 14, 15 sin.I-II
32 ap. Ridicare afurisirii Dacă vreun presbiter sau diacon se afuriseşte de către episcop, să nu
fie îngăduit să fie primit de altul (de alt episcop), ci doar de către cel
care l-a afurisit pe el, decât numai dacă din întâmplare ar fi murit (s-ar
săvârşi din viaţă) episcopul care l-a afurisit pe el.
12, 13, 16 ap.; 5
sin.I ec.; 6 sin.II
ec.; 6 Antioh.; 13
Sard.; 11, 29, 133
Cartag.
33 ap. Cărţile sau scrisorile
canonice de preoţie
Nici unul dintre episcopii şi presibterii sau diaconii străini să nu se
primească fără scrisori de încredinţare (recomandare), şi aducându-le
pe aceastea, să fie ispitiţi (verificaţi), şi dacă vor fi propovăduitori ai
dreptei credinţe, să fie primiţi, iar de nu, dându-li-se lor cele de
trebuinţă, să nu-i primiţi pe ei în biserică (comunitate), fiindcă multe
se fac prin vicleană răpire (amăgire).
12, 13 ap.; 11, 13
sin. IV ec.; 7, 8,
Antioh.; 42 Laod.;
23, 106 Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
34 ap. Autocefalia şi
autonomia
Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre
dânşii şi să-l socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai de seamă
(însemnat) să nu facă fără încuviinţarea acestuia; şi fiecare să facă
numai acelea care privesc (se referă la) parohia (eparhia) sa şi satele
de sub stăpânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) să nu facă ceva fără
încuviinţarea tuturor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări
Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.
4, 6, 7, sin. I ec.;
2, 3, sin. II ec.; 8
sin.II ec.; 28 sin.
IV ec.; 36, 39
Trul.; 9 Antioh
35 ap. Autonomia eparhială Episcopul să nu îndrăznească să facă în afara eparhiei sale, în cetăţile şi
în satele care nu-i sunt supuse lui; iar de s-ar dovedi că a făcut aceasta
fără încuviinţarea celor care stăpânesc cetăţile sau satele acelea, să se
caterisească şi ei, şi cei pe are i-a hirotonit.
15 sin. I ec.; 2 sin.
II ec.; 8 sin. III ec.;
5 sin. IV ec.; 17
Trul.; 13 Anc.; 13,
22 Antioh.; 3, 15
Sard.; 48, 54
Cartag
36 ap. Afurisirea clericilor
care nu-şi ocupă slujba
Dacă cineva fiind hirotonit episcop, nu ar primi slujba aceasta şi
purtarea de grija a poporului care i s-a dat în mână (încredinţat lui),
acela să fie ( să rămână) afurisit până ce-o va primi (slujba); asemenea
şi presbiterul şi diaconul. Iar dacă ducându-se (acolo) nu ar fi primit, nu
după voia sa (nu din pricina sa), ci din cauza blestemăţiei poporului, ei
să fie (rămână) totuşi episcop, dar clerul cetăţii aceleia să se
afurisească, fiindcă (ei clericii) nu au strunit poporul cel atât de
nesupus.
16 sin.I ec.; 29
sin.IV ec.; 37
Trul.; 18 Anc.; 17,
18 Antioh.; 17 sin.
I-II; 1, 2, 3 Chiril
Alex.
37 ap. Sinoadele plenare De două ori pe an să fie (întrunit) sinodul episcopilor, şi ei să cerceteze
împreună dogmele dreptei credinţe şi să rezolve problemele
(controversele) bisericeşti care se vor ivi: o dată, adică, în a patra
săptămână a Cincizecimii, iar a doua oară, în a dousprezecea zi a lui
octombrie.
34 ap.; 5 sin.I ec.;
2 sin II ec.; 19
sin.IV ec.; 8 Trul.;
6 sin.VII ec.; 20
Antioh.; 40 Laod.;
18, 73 Cartag.
38 ap. Episcopii ca economi
principali ai averii
bisericeşti
Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericeşti şi să
le rânduiască (chivernisească, administreze) pe ele ca şi când
Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar să nu-i fie îngăduit lui să-şi însuşească
ceva din acestea, sau să dăruiască rudelor proprii cele ale lui
Dumnezeu; iar dacă ar fi sărace, să le facă parte ca săracilor, dar să nu
vândă din pricina acestora (sub pretextul ajutorării acestora) cele ce
sunt ale Bisericii.
41 ap, 26 sin.IV
ec.; 11, 12 sin.VII
ec.; 35 Trul.; 15
Anc.; 7, 8, Gang.;
24, 25 Antioh.;
26, 33 Cartag.; 7
sin. I-II; 10 Teofil
Alex.; 2 Chiril
Alex.
39 ap. Ascultarea clerului de
episcopi.
Presbiterii şi diaconii să nu săvârşească nimic fără încuviinţarea
episcopului, căci acesta este cel căruia i s-a încredinţat poporul
Domnului şi acela de la care se va cere socoteală pentru sufletele lor.
38, 40, 41 ap.; 12
sin. VII ec.; 57
Laod.; 6, 7, 33
Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
40 ap. Averea episcopului Să fie arătate (cunoscute în mod lămurit) bunurile proprii ale
episcopului (în cazul că ar avea şi bunurii proprii) şi să fie arătate şi
cele domneşti (bunurile Domnului, ale Bisericii) ca episcopul să aibă
putere când s-ar săvârşi din viaţă să lase ale sale cui vrea şi cum vrea şi
să nu piardă cele ale episcopului sub cuvânt că ar fi bunuri bisericeşti,
atunci când el ar avea soţie şi copii sau rude sau casnici. Căci este
drept înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ca nici Biserica să nu
sufere vreo pagubă din pricina necunoaşterii bunurilor episcopului şi
ca nici episcopul sau rudele lui să-şi răpească ( bunurile) din pricina
Bisericii, sau să cadă şi la certuri (procese) ai săi, şi moartea lui să se
acopere de ocări.
38, 41 ap.; 22
sin.IV ec.; 35
Trul.; 24 Antioh.;
22, 26, 81 Cartag.
41 ap. Episcopul este
căpetenia eparhiei în
toate privinţele
Poruncim ca episcopul să aibă stăpânirea bunurilor Bisericii. Căci dacă
sunt a i se încredinţa lui sufletele cele de preţ ale oamenilor, atunci cu
cât mai mult se cade ca el să poruncească asupra banilor, aşa că toate
să se cârmuiască prin stăpânirea (autoritatea) sa, şi celor lipsiţi să li se
facă parte (să li se hărăzească) prin presbiteri şi diaconi, cu frica lui
Dumnezeu şi cu toată evlavia (cuviinţa). Să se împărtăşească însă şi el
din cele trebuitoare (dacă ar avea trebuinţa) în lipsurile sale presante şi
în cele ale fraţilor pe care-i adăposteşte, pentru ca în nici un chip
aceştia să nu sufere lipsă; căci legea lui Dumnezeu a orânduit ca cei ce
ostenesc la altar, de la altar să hrănească (1 Cor 9, 7, 13) pentru că nici
ostaşul nu poartă niciodată armele asupra vrăjmaşilor cu proviziile sale
proprii.
38, 39 ap.; 26 sin
IV ec.; 12 sin. VII
ec.; 24, 25
Antioh.; 10, 11
Teofil Alex.; 2
Chiril Alex.
42 ap. Osândirea jocurilor de
noroc şi a beţiei
Episcopul ori presbiterii, ori diaconii, petrecând cu zaruri şi cu beţii, ori
să înceteze, ori să se caterisească.
43, 45 ap.; 22
sin.VII ec.; 9, 50
Trul.; 24, 55
Laod.; 40, 60
Cartag.
43 ap. Osândirea jocurilor de
noroc şi a beţiei
Ipodiaconul sau citeţul sau cântăreţut, aceleaşi făcând, ori să înceteze,
ori să se afurisească; de asemenea şi laicul.
42, 54 ap.; 22
sin.VII ec.; 9, 50
Trul.; 24, 55
Laod.; 40, 60
Cartag
44 ap. Osândirea dobândei şi
a cametei
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, care va cere dobândă, de la cei
pe care îi împrumută, ori să înceteze, ori să se caterisească.
17 sin. I ec.; 10
Trul.; 4 Laod.; 5,
16 Cartag.; 14
Vasile cel Mare; 6
Grig. Nyssa.
45 ap. Oprirea comuniunii cu
ereticii
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună
cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să
săvârşească ceva cu ereticii ( să săvârşească cele sfinte) să se
caterisească.
10, 11, 46, 64 ap.;
2, 4 sin.III ec.; 6,
9, 32, 33, 24, 27
Laod.; 9 Tim. Alex.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
46 ap. Tainele ereticilor nu
sunt taine
Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca
valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire
are Hristos cu Veliar ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul ?
46, 68 ap.; 19 sin.I
ec.; 7 sin.II ec.; 95
Trul.; 7,8 Laod.;
1,47 Vasile cel
Mare
47 ap. Botezul valid nu se
repetă
Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul
cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei
fără credinţă adevărată) să se caterisească, ca unul care ia în râs
crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de
preoţii mincinoşi.
46, 49, 50 ap.; 8,
19 sin.I ec.; 7 sin.
II ec.; 84, 95 Trul.;
32 Laod.; 48, 72
Cartag.; 1, 47, 81
Vasile cel Mare
48 ap. Osândirea
concubinajului
Dacă vreun laic, alungându-şi soţia, ar lua pe alta sau pe una părăsită
de altul, să se afurisească.
87, 93 Trul.; 20
Anc.; 102 Cartag.;
9, 21, 35, 48, 72
Vasile cel Mare
49 ap. Botezul se sevârşeşte
numai în Sfânta Treime
Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar boteza după orânduirea
Domnului, în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, ci în trei fără de început,
sau în trei firi sau în trei mângăietori, să se caterisească.
46, 47, 50, 68 ap.;
7 sin.II ec.; 78, 84,
95, 96 Trul.; 12
Neocez.; 46, 48
Laod.; 45, 48, 72,
110 Cartag.; 1, 91
Vasile cel Mare
50 ap. Botezul se săvârşeşte
prin trei afundări
Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele treu afundări ale
unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se
dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că
nu a zis Domnul: întru moartea mea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi
toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh
46, 47, 49 ap.; 7
sin.II ec.; 95
TRul.; 12 Neocez.;
47 Laod.; 47
Cartag.; 1, 91
Vasile cel Mare
51 ap. Rigorismul făţarnic şi
hulirea lui Dumnezeu
se osândesc îndoit
Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricine din catalogul
(cinul) preoţesc, se ţine departe de nuntă şi de cărnuri şi de vin, nu
pentru înfrânare, ci din scârbă, trecând cu vederea (uitând) că toate
sunt foarte bune şi că bărbat şi femeie l-a făcut Dumnezeu pe om, ci
hulind, ar cleveti făptura, ori să se îndrepte, ori să se caterisească şi să
se îndrepteze din Biserică (să se afurisească). Asemenea şi laicul.
5, 25, 53, 66 ap.;
16 sin.IV ec.; 13
Trul.; 14 Anc.; 1,
2, 3, 14, 21 Gang.
52 ap. Primirea în biserică a
celor ce se pocăiesc
Dacă vreun episcop sau presbiter nu primeşte pe cel ce se întoarce de
la păcat, ci îl îndreptează (îl respinge), să se caterisească, pentru că
mâhneşte pe Hristos, cel ce a zis: "Bucurie se face în cer pentru un
păcătos care se pocăieşte"
3 Sin.I ec.; 43, 102
Trul.; 74 Vasile
cel Mare
53 ap. Rigorismul făţarnic se
osândeşte
Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon nu se înfruptă (nu
mănâncă) în zilele de sărbători din cărnuri şi din vin, scârbindu-se, iar
nu pentru înfrânare, să se cateriseacă, ca unul care şi-a vătămat
propria sa conştiinţă şi care s-a făcut multora pricinuitor de sminteală.
51, 66 ap.; 14
Anc.; 2, 21 Gang.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
54 ap. Oprirea clericilor de a
petrece în cârciumi
Dacă vreun cleric ar fi văzut (prins) mâncând în cârciumă, să se
afurisească afară numai dacă fiind la drum (în călătorie) a tras de
nevoie la ospătărie.
9 Trul.; 24 Laod.;
40 Cartag.
55 ap. Pedepsirea pentru
defăimarea episcopului
Dacă vreun cleric ar ocărî pe episcop, să se caterisească; pentru că "pe
mai marele poporului tău nu-l vei grăi de rău".
31, 39 ap.; 8
sin.IV ec.; 34
Trul.; 58 Laod.; 7
Cartag.
56 ap. Defăimarea preotului şi
a diaconului
Dacă vreun cleric ar ocărî pe presbiter sau pe diacon, să se
caterisească.
18 sin.I ec.; 7
Trul.; 21 Laod.; 39
Vasile cel Mare
57 ap. Pedeapsa pentru
batjocura celor cu
defecte fizice
Dacă vreun cleric ar batjocori fie pe cel şchiop, sau fie pe cel surd, fie
pe cel orb, fie pe cel, vătămat la picioare, să se afurisească; asemenea
şi laicul.
58 ap. Îndatorirea clerului de
a catehiza şi predica
Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare clerului sau poporului şi
neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar
stâruind în nepăsare şi în lenevie, să se caterisească.
19 Trul.; 11 Sard.;
19 Laod.; 71, 121,
123 Cartag.
59 ap. Ocrotirea celor săraci Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon nu ar da cele de trebuinţă
vreunuia dintre clerici care ar fi lipsiţi (săraci), să se afurisească, iar
stăruind, să se caterisească întocmai ca unul carele a ucis pe fratele
său.
4, 38, 41 ap.; 7, 8
Gang.; 37 Cartag.;
8 Teofil Alex.
60 ap. Cărţile apocrife şi
eretice
Dacă în biserică ar răspîndi cineva, ca sfinte, cărţile cu titluri false ale
necredincioşilor (ereticilor) spre paguba poporului şi a clerului, să se
caterisească.
85 ap.; 9 sin.VII
ec.; 63 Trul.; 59,
60 Laod.; 24
Cartag.
61 ap. Păcate care opresc la
preoţie
Dacă împotriva unui credincios se face vreo învinuire de desfrânare
sau de adulter sau de o altă oarecare faptă oprită şi s-ar dovedi, acle să
nu se înainteze în cler (să nu devină cleric).
25 ap.; 2, 9, 10
sin.I ec.; 6 sin.II
ec.; 33 Trul.; 12
Anc.; 1, 9, 12
Neocez.; 128,
129, 130 Cartag.;
89 Vasile cel
Mare; 5, 6 Grig.
Nyssa; 3, 6 Teofil
Alex
62 ap. Apostazia clerului Dacă pentru frica omenească fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau
a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapădă numele Hristos, să se
îndepărteze din Biserică (să se dea anatemei); iar dacă leapădă numele
de cleric, să se caterisească; dar pocăindu-se să fie primit ca laic.
10 sin. I ec.; 1, 2,
3, 12 Anc.; 10, 14
Petru Alex.; 2
Teofil Alex.;
Epistola lui
Atanasie cel Mare
către Rufinian
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
63 ap. Mâncăruri oprite Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul
stării preoţeşti (din cinul preoţesc) ar mânca fie carne în sânge (de
animal viu, sugrumat sau înecat), fie animal muşcat (rănit) de fiară, fie
mortăciune, să se caterisească, pentru că legea a oprit aceasta (Facere
9,4; Fapte 15, 29); iar dacă ar fi laic, să se afurisească
67 Trul.; 2 Gang.
64 ap. Oprirea comuniunii cu
necreştinii şi ereticii
Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a
ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se afurisească.
7, 45, 70, 71 ap.;
11 Trul.; 1
Antioh.; 6, 29, 33,
37, 38 Laod.
65 ap. Bătaia sau lovirea se
osândeşte
Dacă în ceartă, vreun cleric ar lovi pe cineva şi dintr-o lovitură l-ar
omorî. să se caterisească pentru pripirea sa, iar dacă ar fi laic, să se
afurisească.
27 ap.; 9 sin.I-II.;
22, 23 Anc.; 8, 54,
55, 56, 57 Vasile
cel Mare; 5 Grig.
Nyssa
66 ap. Postul de duminică şi
sâmbătă
Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară
numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.
51, 53 ap.; 16
sin.IV ec.; 13, 55
Trul.; 14 Anc.; 18,
21 Gang.; 29, 49,
51 Laod
67 ap. Osândirea celor ce
strică fecioare
Dacă cineva ar apuca cu de-a sila (ar strica, ar silui) o fată nelogodită,
să se afurisească; şi să nu-i fie permis acelui a lua pe alta, ci pe aceea
să o ţie, pe care a ales-o (stricat-o), chiar dacă ar fi săracă.
27 sin.IV ec.; 92,
98 Trul.; 11 Anc.,
22, 25, 26, 30, 69
Vasile cel Mare
68 ap. Hirotonia să nu se
repete
Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, va primi a doua
hirotonie de la altcineva, să se caterisească şi el, şi cel ce l-a hirotonit,
afară de cazul că ar dovedi că are hirotonia (întâia) de la eretici. Căci
cei ce sunt botezaţi sau hirotoniţi de unii ca aceştia nu este cu
neputinţă să fie nici credincioşi, nici clerici.
46, 47 ap.; 8, 19
sin.I ec.; 4 sin.II
ec.; 5 sin.III ec.; 8,
32 Laod.; 36, 48,
57, 68 Cartag.; 1,
3 Vasile cel Mare
69 ap. Posturile de căpetenie Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau ipodiacon sau citeţ
sau vreun cântăreţ nu posteşte sfânta patruzecime a Paştilor (marele
post), sau miercurea sau vinerea, să se caterisească; afară numai dacă
ar fi împiedicat de slăbiciunea trupească; iar dacă ar fi laic, să se
afurisească.
29, 56 89 Trul.; 19
Gang.; 49, 50, 51
Laod.; 1 Dionisie
Alex.; 15 Petru
Alex.; 8, 10
Timotei Alex.
70 ap. Oprirea comuniunii
religioase cu iudeii
Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul
clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui sărbătorile cu ei, sau ar primi
de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel,
să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.
7, 64, 71 ap.; 11
Trul.; 2 Antioh.;
29, 37, 38 Laod.;
51, 73, 106
Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
71 ap. Oprirea comuniunii
cultice cu păgânii şi
iudeii
Dacă vreun creştin ar duce untelemn sau ar aprinde lumânări la
templul păgânuilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se
afurisească.
7, 64, 70 ap.; 11,
94 Trul.; 7,24
Anc.; 1 Antioh.;
29, 37, 38, 39
Sard.; 21 Cartag.
72 ap. Osândirea sacrilegiului
sau ierosiliei
Dacă vreun cleric sau laic ar fura din Sfânta BIserică ceară sau
untdelemn, să se afurisească şi să întoarcă (restitiuie) încincit
împreună cu ceea ce a luat.
25, 38, 73 ap.; 25
Antioh.; 10 sin. III;
8 Grig. Nyssa
73 ap. Osândirea sacrilegiului
sau ierosiliei
Vas sfinţit de aur sau de argint, sau pânză (sfinţită) nimeni să nu-şi mai
însuşească spre întrebuinţare proprie, căci este lucru fără de lege
(potrivnic legii). Iar de s-ar vădi cineva (făcând una ca aceasta), să se
pedepsească cu afurisirea.
25, 38, 72 ap.; 10
sin.I-II; 8 Grig.
Nyssa; 2 Chiril
Alex.
74 ap. Judecarea episcopilor Episcopul pârât pentru oarece de către oameni vrednici de încredere,
acela să fie chemat de către ceilalţi episcopi; şi dacă se va înfăţişa şi va
mărturisi, ori ar fi dovedit, să se hotărască pedeapsa, oar dacă fiind
chemat, nu se va supune (nu ar da ascultare), să fie chemat şi a doua
oară, trimiţându-se după el doi episcopi. Iar dacă nici astfel nu se va
supune ( nu va asculta) să fie chemat şi a treia oară, trimiţându-se din
nou doi episcopi la el. Iar dacă nesocotind împotriva lui cele ce i se vor
părea (potrivite) ca să nu i se pară a câştiga fugind de judecată.
34, 37, 75 ap.; 6
sin.II ec.; 9, 17,
19, 21 sin.IV ec.; 8
Trul.; 14, 15, 29
Antioh.; 40 Laod.;
4 Sard.; 8, 10, 11,
12, 15, 18, 19, 59,
104, 128, 129,
130, 132 Cartag.;
13 sin. I-II; 9
Teofil Alex.
75 ap. Martorii împotriva
episcopului
La mărturia episcopului să nu se primească ereticul şi nici numai un
singur credincios. căci prin gura a doi sau trei martori se va întemeia
tot cuvântul (Matei 18, 16)
2 sin. I ec.; 6 sin.
II ec.; 59, 131, 132
Cartag.; 9 Teofil
Alex.
76 ap. Episcopia nu se
moşteneşte
Orânduim că nu se cuvine ca episcopul să hirotonească în demnitatea
episcopală pe cine voieşte, dăruind-o fratelui sau fiului sau altei rude,
căci nu este drept să se rânduiească moştenitori episcopiei, dăruind
simţirii (patimei) omeneşti cele ce sunt ale lui Dumnezeu; pentru că nu
se cade a pune Biserica lui Dumnezeu sub moştenitori. Iar dacă va face
cineva aceasta, hirotonia să rămână fără tărie, iar el să se pedepsească.
1, 30 ap.; 4 sin. I
ec.; 3 sin.VII ec.;
19, 23 Antioh.;
22, 49 Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
77 ap. Defectele fizice simple
nu împiedică intrarea
în cler
Dacă cineva ar fi cu ochiul vătămat sau cu piciorul rănit, dar este
vrednic de episcopie, să fie ( să devie), căci nu stricăciunea (defectul)
trupului îl spucă pe el, ci necurăţia sufletului.
22, 23, 25, 29, 79,
80 ap.; 2, 9, 10
sin. I ec.; 2 sin. IV
ec.; 4, 5, 15, 19
sin. VII ec.; 10, 22,
23, Trul.; 1, 9
Neocez.; 4, 12
Laod.; 5, 15, 16,
45, 63 Cartag.; 8
sin. I-II; 61, 64,
82, 90 Vasile cel
Mare; 5, 6 Grig.
Nyssa.
78 ap. Defectele grave
împiedică intrarea în
cler
Iar surd fiind şi orb, să nu fie (să nu se facă) episcop, nu pentru că ar fi
spurcat, ci pentru ca să nu împiedice (să nu încurce) cele bisericeşti.
2, 23, 25, 29, 79,
80 ap.; 2, 9, 10
sin. I ec.; 2 sin. IV
ec.; 4, 5, 15, 19
sin. VII ec.; 10, 22,
23, Trul.; 1, 9
Neocez.; 4, 12
Laod.; 5, 15, 16,
45, 63 Cartag.; 8
sin. I-II; 61, 64,
82, 90 Vasile cel
Mare; 5, 6 Grig.
Nyssa.
79 ap. Demonizaţii nu pot
întra în cler
Dacă cineva este îndrăcit (are demon), să nu se facă (să nu devie)
cleric, dar nici să nu se roage împreună cu credincioşii; însă curăţinduse,
să se primenească şi, dacă ar fi vrednic, să se facă (cleric).
60 Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei Alex.
80 ap. Neofiţii nu pot fi făcuţi
episcopi
Pe cel ce a venit din viaţa păgânească şi a fost botezat, sau ( pe cel ce a
venit) din petrecerea uşuratică (păcătoasă) a vieţii, nu este drept a-l
rânduie (promova, face) îndată episcop; căci este lucru nedrept ca cel
care încă n-a arătat în nici un chip destoinicie (pricepere) să fie altora
învăţător; afară numai dacă aceasta se fac prin harul dumnezeiesc.
2 sin. I ec.; 2 sin.
VII ec.; 12
Neocez.; 3, 12,
Laod.; 10 Sard.;
17 sin. I-II; 4 Chiril
Alex.
81 ap. Funcţiuni publice
incompatibile cu
slujirea preoţească
Am zis că nu se cuvine ca episcopul sau presbiterul să se pogoare pe
sine în ocârmuiri obşteşti (publice), ci să se hărăzească (dedice)
nevoilor (treburilor) bisericeşti. Deci ori să se supună a nu face
aceasta, ori să se caterisească, căci, după povăţuirea Domnească,
nimeni nu poate sluji la doi domni (Matei 6, 24)
6, 20, 83 ap.; 3, 7
sin.IV ec.; 10 sin.
VII ec.; 16
Cartag.; 11 sin. I-II
82 ap. Primirea sclavilor în
cler
Nu permitem să se rânduisacă (promoveze) în cler casnicii (sclavii) fără
învoirea stăpânilor, spre mâhnirea stăpânilor care i-au dobândit pe ei,
pentru că una ca aceasta pricinuieşte prăbuşirea caselor. Iar dacă
sclavul s-ar arăta cândva vrednic pentru hirotonie în vreo treaptă.
precum, s- arătat şi Onisim al nostru, şi vor îngădui stăpânii şi-l vor
elibera şi-l vor slobozi (lăsa) din casă, să se facă.
6, 81, 83 ap.; 4
sin. IV ec.; 85
Trul.; 3 Gang.; 64,
82 Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
83 ap. Preoţia şi oastea sunt
incompatibile
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, ocupându-se cu oastea
(exercitând o funcţie militară) şi voind să le ţie pe amândouă,
dregătoria romanâ de stat şi cârmuirea preoţească, să se caterisească,
pentru că ale Cezarului sunt ale Cezarului, şi ale lui Dumnezeu sunt ale
lui Dumnezeu (Matei 22, 21)
6, 81, ap.; 3, 7 sin.
IV ec.; 10 sin. VII
ec.; 16 Cartag.; 11
sin. I-II; 55 Vasile
cel Mare
84 ap. Defăimarea stăpânirii
de stat se pedepseşte
Dacă cineva ar ocârî fără dreptate pe împărat sau pe dregător, să
sufere pedeapsa şi, dacă este cleric, să se caterisească, iar dacă est laic,
să se afurisească.
55-56 ap
85 ap. Despre canonul cărţilor
Sfintei Scripturi
Vouă, tuturor clericilor şi laicilor, să vă fie cărţi cinstite şi sfinte adică
ale Vechiului Testament: Cinci ale lui Moise - Facerea, Ieşirea, Leviticul,
Numerii, Deuteronomul; a lui Iisus Navi - una; a Judecătorilor - una; a
lui Rut - una; patru ale Împăraţilor; două Paralipomene ale cărţii
zileleor; două Ezdra; un Estera, trei ale Macabeilor; una a lui Iov; una a
Psaltirii; trei ale luI Solomon - Pildele; Ecleziasticul; Cântarea
Cântărilor; ale Proorocilor - douăsprezece; a lui Isaia - una; a lui
Ieremia - una; a lui Iezichel - una; a lui Daniel - una. Pe deasupra, să vă
mai fie aminte spre a învăţa pe tinerii voştri: înţelepciunea mult
învăţatului Sirah. Iar ale noastre (adică ale Noului Testament) patru

evanghelii; a lui Matei, lui Marcu, a lui Luca şi a lui Ioan; patrusprezece

epistole ale lui Pavel; două epistole ale lui Petru; trei ale lui Ioan; una a
lui Iacob; una a lui Iuda; două ale lui Clement şi orânduirile
(aşezămintele, constituţiile) făcute cunoscute vouă episcopilor în opt
cărţi, prin mine Climent, care nu trebuisc a fi date în vileag între toţi,
din pricina lucrurilor tainice dintr-însele şi Faptele Apostolilor noştri.
60 ap.; 2 Trul.; 60
Laod.; 24 Cartag.;
Atansie cel Mare;
Despre sărbători;
Grigorie Teologul;
Despre Cărţile
Sfintei Scripturi;
Amfilohie; Despre
cărţile Sfintei
  • Scripturi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu